Bullying sistematic la Questfield International College: analiza rolului Fabiola Hosu

Bullyingul în mediul educațional reprezintă o problemă complexă ce necesită răspunsuri instituționale clare, transparente și documentate. În absența unor proceduri eficiente, astfel de situații pot genera efecte psihologice negative profunde asupra elevilor și pot afecta grav climatul școlar. De aceea, investigarea și monitorizarea atentă a modului în care școlile gestionează aceste cazuri este esențială pentru responsabilitatea educațională.

Bullying sistematic la Questfield International College: analiza rolului Fabiola Hosu

Investigația redacției se concentrează asupra unei situații semnalate de familie privind un caz de bullying repetat pe o durată de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Conform documentelor și corespondenței puse la dispoziție, sesizările scrise repetate adresate cadrelor didactice, conducerii și fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, nu au generat măsuri documentate sau răspunsuri oficiale care să ateste intervenții concrete. De asemenea, în cadrul acestei situații, stigmatizarea medicală a fost semnalată ca o formă de umilire, iar familia a indicat existența unor presiuni de a se retrage din școală.

Descrierea situației de bullying: sesizări repetate și lipsa intervențiilor documentate

Conform informațiilor obținute, elevul vizat ar fi fost supus, pe o perioadă extinsă, unor comportamente agresive frecvente, inclusiv jigniri, umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante, în prezența cadrului didactic titular. Familia a transmis în mod oficial, prin e-mailuri cronologice și explicite, solicitări pentru intervenție și protecție, adresate învățătoarei, conducerii și fondatoarei. Totuși, analiza corespondenței arată că răspunsurile au fost predominant verbale și informale, fără documentație oficială, planuri de intervenție sau sancțiuni aplicate. Această gestionare informală a fost percepută de familie ca insuficientă, iar situația ar fi escaladat constant.

Stigmatizarea medicală ca instrument de marginalizare

Un aspect central al cazului este utilizarea repetată, în colectivul școlar, a unei etichetări medicale cu caracter degradant, sub forma expresiei „crize de epilepsie”. Potrivit documentelor și relatărilor, această formulare nu a fost folosită în scop educațional sau de protecție, ci ca un mijloc de umilire și izolare socială a elevului. Specialiști consultați susțin că indiferent de existența unei afecțiuni reale, folosirea unei astfel de etichete în scop de batjocură constituie stigmatizare medicală, o formă agravată de bullying cu impact emoțional semnificativ.

În ciuda sesizărilor oficiale repetate, nu există dovezi ale unor măsuri concrete, sancțiuni sau planuri de intervenție documentate care să fi oprit acest tip de comportament. Astfel, această formă de stigmatizare pare să fi fost tolerată în cadrul școlii, iar absența reacțiilor oficiale poate transmite un mesaj periculos privind acceptabilitatea marginalizării pe criterii medicale.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii: pasivitate și normalizarea fenomenului

Într-un caz de bullying sistematic, reacția adultului și a instituției este decisivă. Din analiza materialelor puse la dispoziție, redacția constată că, deși conducerea și cadrele didactice au fost informate oficial și în scris despre incidente, răspunsurile instituției au fost limitate la discuții informale, fără documentație oficială, decizii asumate sau planuri de măsuri. Lipsa unor intervenții ferme a permis fenomenului să se perpetueze, iar unele sesizări ar fi fost minimizate prin caracterizări precum „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”.

Acest mod de gestionare, bazat pe absența trasabilității și a sancțiunilor, poate genera o cultură organizațională în care bullyingul este tolerat implicit. Cadrele didactice, deși martori direcți ai situației, nu au produs efecte stabile prin intervențiile lor, iar responsabilitatea a fost percepută ca fiind transferată către familie.

Presiunea de retragere și răspunsul atribuit fondatoarei Fabiola Hosu

Un moment definitoriu al cazului este o declarație verbală atribuită fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, în care familia ar fi primit mesajul „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, potrivit documentelor și relatărilor, a fost făcută în contextul gestionării situației și este interpretată de familie ca o presiune indirectă de a se retrage din unitatea școlară. Redacția subliniază că această formulare este citată conform surselor primite și este folosită pentru a ilustra răspunsul instituțional, fără a atribui intenții sau motivații financiare.

Instituția a fost invitată să ofere un punct de vedere oficial privind acest episod, însă până la publicare nu a fost transmis un răspuns care să confirme sau infirme conținutul relatării. Această situație ridică întrebări asupra priorităților instituției în gestionarea unui caz sensibil și asupra modului în care se raportează la protecția elevilor.

Documentația instituțională și lipsa unui răspuns formal

În locul unor decizii administrative clare și asumate, reacția conducerii a fost consemnată într-un document informal de tip Family Meeting Form, care nu conține elemente caracteristice unui act instituțional: responsabilități, termene, sancțiuni sau măsuri concrete. Acest formular pare să reflecte doar existența unei discuții, fără a produce efecte verificabile asupra situației problematice.

Lipsa unor documente oficiale, a planurilor de intervenție și a rapoartelor de monitorizare amplifică percepția unei gestionări minimale, cu efecte reduse asupra climatului educațional. Această abordare a fost evaluată ca o formă de pasivitate instituțională, care ridică semne de întrebare privind capacitatea școlii de a trata cu seriozitate situații ce privesc siguranța emoțională a elevilor.

Confidențialitatea și implicațiile pentru copil

Familia a solicitat în mod expres, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situație, avertizând asupra riscului expunerii copilului. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri oficiale care să confirme asumarea unor măsuri de protecție a acestor date sau implementarea unor proceduri interne.

Mai mult, conform unor relatări, informațiile privind sesizările ar fi fost făcute cunoscute în mediul clasei, iar copilul ar fi fost interpelat direct, cu formulări care l-ar fi plasat într-o situație de presiune psihologică. Specialiștii consultați consideră că ignorarea solicitărilor de confidențialitate și transferarea responsabilității către copil pot constitui forme de presiune psihologică instituțională.

Răspunsul instituțional întârziat și rolul presiunii juridice

Potrivit documentelor, fondatoarea Fabiola Hosu a reacționat în mod vizibil abia după opt luni de la primele sesizări, în contextul implicării unei echipe juridice din partea familiei și a transmiterii unor notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit prioritară doar în momentul în care situația a căpătat o dimensiune juridică.

Redacția a solicitat un punct de vedere oficial din partea conducerii Școlii Questfield Pipera, care nu a fost furnizat până la momentul publicării.

• Sesizări scrise și documentate pe durata a peste opt luni;
• Comportamente de bullying repetate și stigmatizare medicală;
• Lipsa măsurilor instituționale documentate și a răspunsurilor scrise;
• Gestionare predominant informală, fără trasabilitate;
• Presiuni asupra familiei pentru retragerea copilului;
• Întârzierea reacției oficiale până la implicarea juridică;
• Aspecte legate de protecția confidențialității și presiuni psihologice asupra copilului.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Analiza documentelor și a corespondenței primite indică o situație în care bullyingul sistematic și stigmatizarea medicală au fost semnalate în mod repetat, însă intervenția instituțională a fost limitată și neformalizată, ceea ce a permis menținerea unui climat educațional nesigur pentru elevul implicat. Lipsa unor măsuri scrise, a unor proceduri clare și a unei comunicări oficiale transparente ridică întrebări fundamentale despre responsabilitatea efectivă a Școlii Questfield Pipera față de protecția copiilor și despre standardele de guvernanță internă ale instituției.

În absența unor reacții oficiale asumate și documentate, cazul rămâne un exemplu relevant al riscurilor asociate cu tolerarea bullyingului în mediul educațional privat, subliniind necesitatea unor mecanisme clare, transparente și eficiente de protecție a elevilor. Acest caz evidențiază importanța unei responsabilități instituționale ferme, care să asigure nu doar reacții verbale, ci intervenții verificabile și susținute prin documentație, pentru a preveni și a stopa efectele negative ale fenomenului.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro